Doi virgini și-o pătură

Nu dorm toată noaptea. Mă întorc de o mie de ori ba pe dreapta, ba pe stânga, și degeaba încerc să număr oi, că imediat îmi apare în minte un berbec care le prinde înainte să sară gardul și ce le face… zorii mă găsesc cu ochii crăpați și-o privire la fel de leșinată ca a oilor din numărătoarea mea, după ce le executa berbecul nărăvaș.

Auzindu-mă atât de matinal, bunicul crede că merg la pescuit și mă anunță triumfător că mi-a fiert mămăligă de cu seară. Dragul de el, n-are de unde să știe că Sabina m-a făcut să uit complet de undiță. Nu vreau să-i stric bucuria, așa că bag și mămăliga în rucsac, lângă pătură, apă și ciocolată, că săpun nu mi-a trecut prin cap să iau.

Ajung în spatele stadionului cu cel puțin o oră mai devreme, de nici greierii nu s-au trezit încă, să râdă de mine cum merg în cerc de năuc. Greu mai trece timpul când aștepți singur, tu cu melcii din iarba udă. De curiozitate, mă chinui să aud o melcoaică chițcăind că vrea sex, cum am citit eu la National Geographic că fac. Nimic, cred că-s în post.


”Aștepți de mult?”

Sabina sare veselă peste o tufă de scai și mie îmi trece din nou pulsul de milion. E îmbrăcată în rochiță, iar răcoarea dimineții îi face pielea de găină și-i întărește sfârcurile. Mă uit la moțul sânilor ca motanul la lăptic și simt mișcare bruscă de trupe sub fermoarul blugilor. Se lipește de mine și sfârcurile ei înghețate îmi frig pieptul până la inimă. Ne înnodăm într-un sărut infinit, până rămânem fără aer și tremurăm de dorință. Eu sigur tremur de dorință, la ea s-ar putea să fie doar frig, abia acum soarele începe să prindă putere.

”Mergem?”


Cărarea e năpădită de buruieni și abia se vede printre tufe, boscheți și crengile salcâmilor care atârnă până jos. Nimeni nu se bagă acolo fără să pună un pariu, fără să fi pierdut unul sau fără să lucreze la ACET și să trebuiască să controleze ceva la conductele de apă din capăt.

Bad Boy

Mi-apare ieri o reclamă la Bad Boy, adicălea băiat pericol, din ăla de tremură alți masculi dacă doar ridică exemplarul o sprânceană, din ăla de se udă toată populația feminină pe-o rază de un kilometru când își așează fermoarul pe stânga.

Atâta scria mare, negru pe alb, în reclamă: Bad Boy. Probabil știți deja, dar orice bărbat, oricât de pașnic, pufos, moale ca iaurtul de capră e cu adevărat, în sinea lui tot se visează ninja magnetu femeilor – da, și subsemnatul.

Dau click, că nu rezist, curios să văd ce geci de piele anti-glonț, săbii mitralieră sau motociclete cu jante cap de mort vinde magazinul ăsta pentru băieți ultra-duri.

Brățări cu mărgele, împletite. Asta vinde.

leu

Lei și fructe de cactus

“Ce fleți, să vezi că încearcă să-l muște.”

”Cum să-l muște, ei nu văd ce țepi uriași are?”

Doi pui de leu, adolescenți nu pufoșenii de-alea mici, încolțiseră o poarcă spinoasă, da spinoasă rău, cu un milion de spini de juma de metru pe ea.

Nu s-au lăsat până n-au luat fiecare o gură de țepi, de s-a terminat scena cu tăvălit pe jos și scheunat de durere de partea regilor și plecat liniștit în treaba ei din partea poarcei.

”Vai, tati, ce prostuți!”

Fără mare legătură cu documentarul, cumpăr în aceeași zi niște fructe de cactus. Nu c-ar fi bune, dar eu sunt de părere că mai bine știi că nu-s bune decât să n-ai idee ce gust au.

Pe cutie scrie cu mare mândrie cât de greu sunt de mâncat din cauza țepilor și cum înainte de ambalare fructele sunt curățate cu cea mai mare grijă de ghimpi. 

Cu mare fast explic copilului că de aia suntem stăpânii planetei, că uite câtă grijă avem, și că dac-am avea noi poftă de porci spinoși sigur i-am ambala fără ace, nu ca trompeții ăia de leuți. Spăl bine cel mai copt fruct din cutie, îi dau jos coaja și luăm amândoi câte un milimetru din pulpa roșie, că restul oricum e numai sâmburi.

”Nu e prea bun, tati.”

”Așa e, nu-i bun deloc.” si-arunc restul la gunoi, noroc c-au fost la reducere.

Acum gustul fructului de cactus face parte din cultura culinară a fiică-mi, la categoria bleah, iar eu sunt extrem de bucuros că am posibilitatea să-i dau așa o educație extraordinară.

Mai puțin bucuros sunt însă că de două zile imi scot țepi din mâna dreaptă, aia cu care am frecat scârboșenia sub jet de apă. Sunt niște fire semi-transparente, subțiri și scurte de ordinul micronilor, pe care abia le vezi și nu le simți decât dacă te-atingi cu ele într-o anumită direcție de ceva. Cu penseta îi scot, cred că am depășit duzina.

Mda, și nici măcar nu-s adolescent, dar zodia puteți să mi-o ghiciți fără probleme. 

sursă imagine

thor muschi peste muschi

Eu și Thor

Mă uit ieri la Thor cu fiică-mea.

– Oau, oau, ce mușchi are Thor!

I-a dat regizoru’ textila jos de pe bust la gagiu, de nu mai încăpeau pectoralii în ecran.

– Da, pui, așa ca tati.

Se uită fiică-mea la mine pe sub sprâncene, se mai uită o dată la televizor și-mi răspunde:

– Nu, tati, ai lui sunt mai mari, că ai lui se văd.

De rușine, în dimineața asta am băgat trei, repet, trei flotări întregi. Plus am scos din watchlist-ul HBO Thor, Captain America și Hulk. Na!

In vino es manele

Podcast umoristic despre cum toți ascultăm manele după a unșpea sticlă de vin. Căpitanul O nu vede legătura între valoare muzicală și beția profundă.