Bad Boy

Mi-apare ieri o reclamă la Bad Boy, adicălea băiat pericol, din ăla de tremură alți masculi dacă doar ridică exemplarul o sprânceană, din ăla de se udă toată populația feminină pe-o rază de un kilometru când își așează fermoarul pe stânga.

Atâta scria mare, negru pe alb, în reclamă: Bad Boy. Probabil știți deja, dar orice bărbat, oricât de pașnic, pufos, moale ca iaurtul de capră e cu adevărat, în sinea lui tot se visează ninja magnetu femeilor – da, și subsemnatul.

Dau click, că nu rezist, curios să văd ce geci de piele anti-glonț, săbii mitralieră sau motociclete cu jante cap de mort vinde magazinul ăsta pentru băieți ultra-duri.

Brățări cu mărgele, împletite. Asta vinde.

sobolani furt voturi

Furi democrația

Când votezi un hoț și după aia îți fură din buzunar, e de la sine înțeles. E un caz de s-a întâlnit prostul cu hoțul și amândoi sunt fericiți, povestea țării de câteva decenii întregi. Când însă hoțul îți fură chiar alegerea, e o ticăloșenie groaznică.

Sunt legi care te lasă să minți de să stingi în campania electorală și-n politică în general, fără să fii pedepsit. Sunt o mie de șmecherii prin care poți să trezești spaimele sau visurile electoratului, nu mai vorbim de jocul plocoanelor de toate felurile, de la modesta pungă cu de toate la posturi bine plătite pentru stat degeaba. Ai acces la zeci de tehnici de manipulare, testate și studiate în detaliu, și la bugete enorme.

Când cu toate astea la dispoziție nu reușești să prostești câți alegători ai vrut, te oprești, ăsta e jocul democrației. Nu și pentru clasa noastră politică de după revoluție, pentru ea jocul se termină doar când a pus botul pe ciolan, indiferent de mijloace.

Furtul de voturi nu se face doar la nivel super organizat și masiv cum a ieșit la iveală în capitală, ci și la nivel de mutat un teanc dintr-o parte în alta la numărătoare sau anulat câteva voturi aiurea, în secții de peste tot teritoriul țării, din loialitate pentru salariu, partid sau prietenul de poker.

”Sunt niște hârtii… ce-i așa grav?”

Nu-s niște hârtii, e alegerea omului de care-ți bați joc. E cel mai mizerabil lucru pe care-l poți face într-o democrație. Și-o să continui s-o faci din două motive: pentru că nu ești obișnuit să-ți treci faptele prin niciun filtru de principii și pentru că nu te pedepsește nimeni.

Din ce în ce mai des, felul în care lucrurile merg prost în țara asta se întoarce spre lipsa de aplicare a legii, spre o justiție oarbă nu în sensul de echidistantă ci în sensul propriu al cuvântului.   

sursă imagine  

leu

Lei și fructe de cactus

“Ce fleți, să vezi că încearcă să-l muște.”

”Cum să-l muște, ei nu văd ce țepi uriași are?”

Doi pui de leu, adolescenți nu pufoșenii de-alea mici, încolțiseră o poarcă spinoasă, da spinoasă rău, cu un milion de spini de juma de metru pe ea.

Nu s-au lăsat până n-au luat fiecare o gură de țepi, de s-a terminat scena cu tăvălit pe jos și scheunat de durere de partea regilor și plecat liniștit în treaba ei din partea poarcei.

”Vai, tati, ce prostuți!”

Fără mare legătură cu documentarul, cumpăr în aceeași zi niște fructe de cactus. Nu c-ar fi bune, dar eu sunt de părere că mai bine știi că nu-s bune decât să n-ai idee ce gust au.

Pe cutie scrie cu mare mândrie cât de greu sunt de mâncat din cauza țepilor și cum înainte de ambalare fructele sunt curățate cu cea mai mare grijă de ghimpi. 

Cu mare fast explic copilului că de aia suntem stăpânii planetei, că uite câtă grijă avem, și că dac-am avea noi poftă de porci spinoși sigur i-am ambala fără ace, nu ca trompeții ăia de leuți. Spăl bine cel mai copt fruct din cutie, îi dau jos coaja și luăm amândoi câte un milimetru din pulpa roșie, că restul oricum e numai sâmburi.

”Nu e prea bun, tati.”

”Așa e, nu-i bun deloc.” si-arunc restul la gunoi, noroc c-au fost la reducere.

Acum gustul fructului de cactus face parte din cultura culinară a fiică-mi, la categoria bleah, iar eu sunt extrem de bucuros că am posibilitatea să-i dau așa o educație extraordinară.

Mai puțin bucuros sunt însă că de două zile imi scot țepi din mâna dreaptă, aia cu care am frecat scârboșenia sub jet de apă. Sunt niște fire semi-transparente, subțiri și scurte de ordinul micronilor, pe care abia le vezi și nu le simți decât dacă te-atingi cu ele într-o anumită direcție de ceva. Cu penseta îi scot, cred că am depășit duzina.

Mda, și nici măcar nu-s adolescent, dar zodia puteți să mi-o ghiciți fără probleme. 

sursă imagine

masca anti

Cum o să facă mamele anti-botniță lumea mai bună

În sfârșit anul ăsta n-o să mai văd copii înfășurați mumie la prima adiere răcoroasă, fierți sub trei rânduri de cojoace și cu un fular gros de două degete pus în trei straturi peste jumătate de față, să nu-i tragă curentul.

Dacă o pânză subțire, făcută special să respiri prin ea, provoacă atâta probleme de sănătate, de la leșin că nu ajunge aerul la plămân până la avarierea organelor interne, păi să respire copilul printr-o oaie întreagă e moarte curată, nu? Mă și mir că noi am supraviețuit, eu aveam fular ca pentru girafe, puteam să fac hamac din el.

Fără copii la ski, că nenorocitele alea de căști sau ochelăroii ăia reflectorizanți pe care-ți spune oculta mondială că ești obligat să le porți pe pârtie o să le dea coșmaruri veșnice bieților de ei. Nu mai vorbim de costume și măști la zilele de naștere, îți dai seama cu cât e mai rea o mască de batman pe tot chipul decât pânzuța asta chirurgicală, care deja îi traumatizează ceva teribil.

Da, anul ăsta o să se vadă diferența, sigur sigur. Ca dacă n-o să se vadă, și mama anti-botniță o să-și certe copilul că nu-și trage fularul ăla greu de scuipat și muci sub ochi, o s-o bănuiesc că-și împinge acum copilul în față doar ca să-și susțină tâmpeniile conspiraționiste.

Vrei să vezi dacă masca afectează respirația copilului tău?

Cumperi frumos un puls oximetru, îl pui pe degetul copilului(nu doare, nu înțeapă) și îți spune ce concentrație de oxigen are în sânge. Te uiți cât e valoarea când respiră normal, când vorbește etc. Apoi îi pui frumos mască și te uiți din nou.

Dacă cifrele scad cu câteva procente, copilul are o problemă de respirație cu masca și chiar dacă zice că-i este bine, o face ori pentru că îi ajunge oricum oxigenul pe care-l trage(dar va obosi mai repede decât de obicei) ori pentru că te-a auzit pe tine înjurându-i pe tâmpiții anti-mască și spunând sus și tare ca n-are cum să te afecteze. N-ar fi prima oară când copilul încearcă să nu-și dezamăgească părinții, suferind în tăcere.

Dacă cifrele rămân acolo, copilul simte masca, dar plămânii lui nu, deci orice ”vai, nu pot să respir, vai mi-e rău, vai” e teatru pornit tot de la tine, care ai stat numa cu ”botnița e rea, botnița omoară, cine poartă botniță e satanist pedofil”. Că nu-i prima oară când un copil se aolește că vede că-i merge și primește atenție.

Măcar când e vorba de copii nu mai confundați ”eu cred” cu ”eu știu sigur” și ”am descoperit” cu ”am citit o bazaconie pe net”.

sursă imagine

mihai viteazul momoa

Latina lui NuMăPricep

E drăguț să crezi că scoaterea unei limbi moarte din programă va afecta identitatea națională a tinerei generații când jumătate din absolvenții liceului nu înțeleg sensul unui text în română și o puzderie dintre ei nu știu să facă acordul între subiect și predicat. Noi vreau latină dupe școală.

E drăguț să crezi că renunțarea la obiectul latină va dărâma naționalismul tineretului, când un bac obligatoriu la istoria românilor, fără surse de inspirație exterioare, ar pica lejer peste jumătate dintre candidați.

E drăguț să crezi că dacă pui elevii să scrie ”Ana are mere” în latină, la un an după terminarea liceului, mai mult de unu dintr-o sută o să știe s-o facă fără ajutor de la google. ”Ana are mere” e echivalentul lui 2+2, dar aproape nimeni n-o să fie în stare să scrie corect cele două cuvinte(Ana e la fel și-n latină, să știți). Nu confundați prinderea expresiilor celebre din cărți, filme, facultatea de drept și așa mai departe, cu ce-ți rămâne de la ora de latină. Nu confundați un elev care învață latina pentru el sau cine știe ce olimpiadă obscură, cu cei nouăzeci și nouă de lângă de el, pentru care latina e moartă ca… ca latina.

Dacă vreți o dovadă bună că-n România programa e gândită pentru profesori și hârțogăraia pentru inspectori, fără vreo corelare cu nevoile elevilor, latina e în top. Un obiect la care nu învață nimeni și nu-ți cere nimeni să înveți, care nu are ce căuta practic printre disciplinele generaliste din liceu(să înveți latină la mate-fizică e ridicol), cu atât mai mult generală, și care are un succes de predare de sub 1%.

Știți cu ce-aș vrea să fie înlocuit? Cu disciplina NuMăPricep, care-i mult mai ușoară, mult mai practică și n-ar încărca elevul cu teme acasă.

Gigele, trebuie să copii ca să știi x-ul dintr-o ecuație de gradul întâi? Să-ți sufle colegul formula apei? Să tragi cu ochiul la telefon ca să știi direcția gravitației? Ai nota 10 la NuMăPricep mate/fizică/chimie. Nota 10 te obligă să nu ai păreri despre 5g-uri, cipuri, telecomandă și microunde până crăpi.

Măriucă, crezi că unicelular e săracul ăla din penultima bancă c-un singur telefon ieftin și nu pricepi de ce-a tăiat profu răspunsul? Că fotosinteza e un rezumat de instagram? Că celulele albe sunt celule mirese? Pac 10 la NuMăPricep biologie și până dai ortu nu mai ai păreri pe medicină, vaccin, tratamentul cancerului cu mămăligă și zahăr ambalat în flacoane mici mici.

Zău, într-un sistem îndreptat spre nevoile elevului și eficiența învățării, NuMăPricep e de o sută de ori mai important decât o limbă moartă, băgată pe gât elevilor încă din clasa a șaptea. A ȘAPTEA!!!

Studiezi fizica cuantică și ai licență pe călătoria în timp? Bagă latină că nu se știe prin ce secol ajungi. Vrei sa-ajungi istoric, lingvist, traducător de cronici romane? Mâncă latină pe pâine, s-ajungi important ca Alexe când tragi de urechi lumea că-n loc de vorbe nobile latinești folosesc mișto/nașpa.

Restul? Nu-Mă-Pricep, 2 ore pe săptămână și probă la BAC.