Căpitanul Orgasm

Un virgin hotărât

Primul weekend la bunici aduce și primul chef, unde merg cu Dan, care-i cu doi ani mai mare ca mine și ușor golan. Ușor ca un sac de cartofi. Pare fix ghidul de care am nevoie pentru ajuns la comoara dintre picioarele unei ființe de sex feminin, de preferință umane, de preferință vii.

Ajungem pe la zece, că nu suntem pufarini să venim la opt când am fost chemați – e o mișcare foarte bună, evident Dan știe cum merg treburile astea. Așa sărim peste încălzire, când ne uităm stingher unii la alții și încercăm să părem cât mai miezul-din-dodoașcă-cool fără să reușim deloc. Vorbesc de ăștia ca mine, cărora nu le curge prin vene doar încredere, voie bună și lipici de popularitate.

Sunt în rai, ba nu, în iad dacă e să fiu exact, că-i plin ochi de păcătoși și mai ales de păcătoase. Fum, băutură, gălăgie, ochi sticloși și buze umede, blugi mulați și fuste mai mulate, mulțumesc, Dane, ești cel mai tare.

pasari cacacioase

Doi virgini și-o pătură

Nu dorm toată noaptea. Mă întorc de o mie de ori ba pe dreapta, ba pe stânga, și degeaba încerc să număr oi, că imediat îmi apare în minte un berbec care le prinde înainte să sară gardul și ce le face… zorii mă găsesc cu ochii crăpați și-o privire la fel de leșinată ca a oilor din numărătoarea mea, după ce le executa berbecul nărăvaș.

Auzindu-mă atât de matinal, bunicul crede că merg la pescuit și mă anunță triumfător că mi-a fiert mămăligă de cu seară. Dragul de el, n-are de unde să știe că Sabina m-a făcut să uit complet de undiță. Nu vreau să-i stric bucuria, așa că bag și mămăliga în rucsac, lângă pătură, apă și ciocolată, că săpun nu mi-a trecut prin cap să iau.

Ajung în spatele stadionului cu cel puțin o oră mai devreme, de nici greierii nu s-au trezit încă, să râdă de mine cum merg în cerc de năuc. Greu mai trece timpul când aștepți singur, tu cu melcii din iarba udă. De curiozitate, mă chinui să aud o melcoaică chițcăind că vrea sex, cum am citit eu la National Geographic că fac. Nimic, cred că-s în post.


”Aștepți de mult?”

Sabina sare veselă peste o tufă de scai și mie îmi trece din nou pulsul de milion. E îmbrăcată în rochiță, iar răcoarea dimineții îi face pielea de găină și-i întărește sfârcurile. Mă uit la moțul sânilor ca motanul la lăptic și simt mișcare bruscă de trupe sub fermoarul blugilor. Se lipește de mine și sfârcurile ei înghețate îmi frig pieptul până la inimă. Ne înnodăm într-un sărut infinit, până rămânem fără aer și tremurăm de dorință. Eu sigur tremur de dorință, la ea s-ar putea să fie doar frig, abia acum soarele începe să prindă putere.

”Mergem?”


Cărarea e năpădită de buruieni și abia se vede printre tufe, boscheți și crengile salcâmilor care atârnă până jos. Nimeni nu se bagă acolo fără să pună un pariu, fără să fi pierdut unul sau fără să lucreze la ACET și să trebuiască să controleze ceva la conductele de apă din capăt.