sobolani furt voturi

Furi democrația

Când votezi un hoț și după aia îți fură din buzunar, e de la sine înțeles. E un caz de s-a întâlnit prostul cu hoțul și amândoi sunt fericiți, povestea țării de câteva decenii întregi. Când însă hoțul îți fură chiar alegerea, e o ticăloșenie groaznică.

Sunt legi care te lasă să minți de să stingi în campania electorală și-n politică în general, fără să fii pedepsit. Sunt o mie de șmecherii prin care poți să trezești spaimele sau visurile electoratului, nu mai vorbim de jocul plocoanelor de toate felurile, de la modesta pungă cu de toate la posturi bine plătite pentru stat degeaba. Ai acces la zeci de tehnici de manipulare, testate și studiate în detaliu, și la bugete enorme.

Când cu toate astea la dispoziție nu reușești să prostești câți alegători ai vrut, te oprești, ăsta e jocul democrației. Nu și pentru clasa noastră politică de după revoluție, pentru ea jocul se termină doar când a pus botul pe ciolan, indiferent de mijloace.

Furtul de voturi nu se face doar la nivel super organizat și masiv cum a ieșit la iveală în capitală, ci și la nivel de mutat un teanc dintr-o parte în alta la numărătoare sau anulat câteva voturi aiurea, în secții de peste tot teritoriul țării, din loialitate pentru salariu, partid sau prietenul de poker.

”Sunt niște hârtii… ce-i așa grav?”

Nu-s niște hârtii, e alegerea omului de care-ți bați joc. E cel mai mizerabil lucru pe care-l poți face într-o democrație. Și-o să continui s-o faci din două motive: pentru că nu ești obișnuit să-ți treci faptele prin niciun filtru de principii și pentru că nu te pedepsește nimeni.

Din ce în ce mai des, felul în care lucrurile merg prost în țara asta se întoarce spre lipsa de aplicare a legii, spre o justiție oarbă nu în sensul de echidistantă ci în sensul propriu al cuvântului.   

sursă imagine  

Să râdă și alții