Eu vs Carantină

Eu vs Carantină? Pffff, parfum.

Nenicule, pe mine trebuie să ma tragi cu lanțul ca să ies în oraș și-s la fel de sociabil ca o fantomă de pustnic tibetan. Mă afectează carantina fix cum mă afectează un atac cu eclere proaspete, de vanilie, cu ciocolată belgiană pe deasupra.

Ieri însă…

Pun de-o pâine, hopa, drojdia e pe terminate. Două plicuri mai avem și, deși în urma unei intervenții strategice am înțeles că pleacă un transport blindat spre noi săptămâna viitoare, direct de la producător, nu pot să contez 100% pe asta.

Nu-i nimic, apă și făină e, pot să-mi cresc drojdia singur. Asta înseamnă că-n fiecare zi, dimineața și seara, trebuie să hrănesc un borcan. Nu-mi ajung alea trei mâțe care-mi zgârâie ușa cât îmi fac cafeaua, de-mi strică tot cheful matinal… iar dacă uit vreo tură de hrănire, moare drojdia, că proasta nu știe să se milogească de vecini.

Ok, bilețel pe frigider ”Hrănește-o pe Maia” și alarme pe telefon.

Afară-i primăvară de Dorna, -10 noaptea, aproape plus ziua și mai ține așa vreo săptămână două. De asta copăceii cumpărați acu vreo lună pentru grădină stau în casă, sub scări, la întuneric. În carantină cum ar veni.

Și ce fac ăia doi peri? Înfloresc. Așa, împachetați de iarnă, cu rădăcinile în folie cu rumeguș și restul în sac. Bă, ești nebun? Nu că le-a dat mugurașu pe alocuri, ci au înflorit așa.. a la Olanda.

E primul lor an în care leagă fruct. Dacă n-o fac, să simtă ei acolo o pară mică-mică, la anu o s-o ia de la capăt, în loc să-mi facă 4-5 pere zemoase, o să-mi facă o cireașă amară, că așa e tot timpul primul fruct.

Na, ok. Scriu bilețel pe frigider ”Du perii la fu… polenizat” în alea trei ore de amiază când temperatura sare peste zero. Să nu-i uit afară să înghețe, că proștii nu știu să se bage singuri la cald. Abia acum apreciez cele 3 pisici la adevărata lor valoare.

Albine? Am văzut una singură săptămâna trecută, era fixă, perfect fixă într-un cub de gheață de sub burlan. În aia-mi pun toate speranțele.

Și de parcă n-ar fi fost de-ajuns schimbările astea complet imprevizibile de program, mai vine și fiică-mea la mine s-o ajut cu lecția. Când am auzit-o, mi-a picat cerul în cap, am simțit că mi-am trădat neamul și sfintele tradiții în cel mai cumplit mod posibil.

Halal educație, nici dac-o învățam să ardă steagul nu era atât de rușinos. Cum să te întrebe pe tine, tată român, descendent aproape direct din Țepeș și Ștefan, copilul tău propriu și personal asta:

Tati, la ce folosește mălaiul?

Întrebarea a cincea de pe fișă, mi-o arată cu mânuțele ei. Îți dai seama dacă era vreun concurs și nu temă acasă? Păi o depunctau pentru următorii 5 ani să nu știe tocmai ceva atât de esențial.

Ok, să nu se mai întâmple. Scriu afiș mare pe frigider ”Foarte important! Mălaiul se folosește la mămăligă.

Dacă merge tot așa, rămân fără loc pe frigider și fără o secundă să-mi văd de introvertirile mele și-ncep să-i înțeleg și eu pe ăștia care se urcă pe pereți.

PS. Da cu pizza ce-i? Nimic, din patriotism am pus telemea în loc de parmezan. Și că numa asta era-n frigider, dar în principal din patriotism. Mălai tot n-am pus.

mihai viteazul momoa

Latina lui NuMăPricep

E drăguț să crezi că scoaterea unei limbi moarte din programă va afecta identitatea națională a tinerei generații când jumătate din absolvenții liceului nu înțeleg sensul unui text în română și o puzderie dintre ei nu știu să facă acordul între subiect și predicat. Noi vreau latină dupe școală.

E drăguț să crezi că renunțarea la obiectul latină va dărâma naționalismul tineretului, când un bac obligatoriu la istoria românilor, fără surse de inspirație exterioare, ar pica lejer peste jumătate dintre candidați.

E drăguț să crezi că dacă pui elevii să scrie ”Ana are mere” în latină, la un an după terminarea liceului, mai mult de unu dintr-o sută o să știe s-o facă fără ajutor de la google. ”Ana are mere” e echivalentul lui 2+2, dar aproape nimeni n-o să fie în stare să scrie corect cele două cuvinte(Ana e la fel și-n latină, să știți). Nu confundați prinderea expresiilor celebre din cărți, filme, facultatea de drept și așa mai departe, cu ce-ți rămâne de la ora de latină. Nu confundați un elev care învață latina pentru el sau cine știe ce olimpiadă obscură, cu cei nouăzeci și nouă de lângă de el, pentru care latina e moartă ca… ca latina.

Dacă vreți o dovadă bună că-n România programa e gândită pentru profesori și hârțogăraia pentru inspectori, fără vreo corelare cu nevoile elevilor, latina e în top. Un obiect la care nu învață nimeni și nu-ți cere nimeni să înveți, care nu are ce căuta practic printre disciplinele generaliste din liceu(să înveți latină la mate-fizică e ridicol), cu atât mai mult generală, și care are un succes de predare de sub 1%.

Știți cu ce-aș vrea să fie înlocuit? Cu disciplina NuMăPricep, care-i mult mai ușoară, mult mai practică și n-ar încărca elevul cu teme acasă.

Gigele, trebuie să copii ca să știi x-ul dintr-o ecuație de gradul întâi? Să-ți sufle colegul formula apei? Să tragi cu ochiul la telefon ca să știi direcția gravitației? Ai nota 10 la NuMăPricep mate/fizică/chimie. Nota 10 te obligă să nu ai păreri despre 5g-uri, cipuri, telecomandă și microunde până crăpi.

Măriucă, crezi că unicelular e săracul ăla din penultima bancă c-un singur telefon ieftin și nu pricepi de ce-a tăiat profu răspunsul? Că fotosinteza e un rezumat de instagram? Că celulele albe sunt celule mirese? Pac 10 la NuMăPricep biologie și până dai ortu nu mai ai păreri pe medicină, vaccin, tratamentul cancerului cu mămăligă și zahăr ambalat în flacoane mici mici.

Zău, într-un sistem îndreptat spre nevoile elevului și eficiența învățării, NuMăPricep e de o sută de ori mai important decât o limbă moartă, băgată pe gât elevilor încă din clasa a șaptea. A ȘAPTEA!!!

Studiezi fizica cuantică și ai licență pe călătoria în timp? Bagă latină că nu se știe prin ce secol ajungi. Vrei sa-ajungi istoric, lingvist, traducător de cronici romane? Mâncă latină pe pâine, s-ajungi important ca Alexe când tragi de urechi lumea că-n loc de vorbe nobile latinești folosesc mișto/nașpa.

Restul? Nu-Mă-Pricep, 2 ore pe săptămână și probă la BAC.

sobolani furt voturi

Furi democrația

Când votezi un hoț și după aia îți fură din buzunar, e de la sine înțeles. E un caz de s-a întâlnit prostul cu hoțul și amândoi sunt fericiți, povestea țării de câteva decenii întregi. Când însă hoțul îți fură chiar alegerea, e o ticăloșenie groaznică.

Sunt legi care te lasă să minți de să stingi în campania electorală și-n politică în general, fără să fii pedepsit. Sunt o mie de șmecherii prin care poți să trezești spaimele sau visurile electoratului, nu mai vorbim de jocul plocoanelor de toate felurile, de la modesta pungă cu de toate la posturi bine plătite pentru stat degeaba. Ai acces la zeci de tehnici de manipulare, testate și studiate în detaliu, și la bugete enorme.

Când cu toate astea la dispoziție nu reușești să prostești câți alegători ai vrut, te oprești, ăsta e jocul democrației. Nu și pentru clasa noastră politică de după revoluție, pentru ea jocul se termină doar când a pus botul pe ciolan, indiferent de mijloace.

Furtul de voturi nu se face doar la nivel super organizat și masiv cum a ieșit la iveală în capitală, ci și la nivel de mutat un teanc dintr-o parte în alta la numărătoare sau anulat câteva voturi aiurea, în secții de peste tot teritoriul țării, din loialitate pentru salariu, partid sau prietenul de poker.

”Sunt niște hârtii… ce-i așa grav?”

Nu-s niște hârtii, e alegerea omului de care-ți bați joc. E cel mai mizerabil lucru pe care-l poți face într-o democrație. Și-o să continui s-o faci din două motive: pentru că nu ești obișnuit să-ți treci faptele prin niciun filtru de principii și pentru că nu te pedepsește nimeni.

Din ce în ce mai des, felul în care lucrurile merg prost în țara asta se întoarce spre lipsa de aplicare a legii, spre o justiție oarbă nu în sensul de echidistantă ci în sensul propriu al cuvântului.   

sursă imagine