Un virgin hotărât

Primul weekend la bunici aduce și primul chef, unde merg cu Dan, care-i cu doi ani mai mare ca mine și ușor golan. Ușor ca un sac de cartofi. Pare fix ghidul de care am nevoie pentru ajuns la comoara dintre picioarele unei ființe de sex feminin, de preferință umane, de preferință vii.

Ajungem pe la zece, că nu suntem pufarini să venim la opt când am fost chemați – e o mișcare foarte bună, evident Dan știe cum merg treburile astea. Așa sărim peste încălzire, când ne uităm stingher unii la alții și încercăm să părem cât mai miezul-din-dodoașcă-cool fără să reușim deloc. Vorbesc de ăștia ca mine, cărora nu le curge prin vene doar încredere, voie bună și lipici de popularitate.

Sunt în rai, ba nu, în iad dacă e să fiu exact, că-i plin ochi de păcătoși și mai ales de păcătoase. Fum, băutură, gălăgie, ochi sticloși și buze umede, blugi mulați și fuste mai mulate, mulțumesc, Dane, ești cel mai tare.

Dau repede niște curaj pe gât dintr-un amestec maroniu cu aromă de ciocolată și căcăreze de țap, cine naiba e responsabil cu cocktailurile în șandramaua asta? Mi-am promis că nu strâmb din nas la nimic, așa că nu comentez, dar zău că oricine a pus în pahare mizeria aia ar trebui înecat în bere de scons.

”Hai, puștiule, că azi te fac bărbat!”, strigă Dan la mine destul de tare ca să acopere muzica și să-mi atragă niște priviri miloase de la un cuplu care se limbăcea fix lângă mine.
”Sper că nu tu, nu ești chiar genul meu.”

Îmi iau o palmă după cap, absolut meritată. Mă relaxez, încep să mă simt în largul meu, nu de la palmă ci de la scârboșenia din cele patru pahare pe care le-am supt unu după altu.

Nu știu pe nimeni în afară de Dan și el deja se bagă în seamă cu niște colege de liceu, așa că rămân de capul meu. În mod normal, e momentul în care mă retrag zâmbind tâmp pe margine. Trebuie să fiu beat de-a binelea ca să încerc să leg o conversație c-o necunoscută, e blestemul oricărui introvertit virgin. Mai beau un pahar; cred că e ultimul, deja stomacul meu rafinat dă semne de revoltă împotriva uleiului de castor putrezit.

Cineva de-acolo sus mă iubește. Chiar când mă lipesc de-un perete se schimbă muzica și ringul de dans ia foc. Ringul de dans e covorul persan din sufragerie – cheful e în casa unuia care scăpase pentr-o zi de părinți.

MC Hammer bubuie acum în boxe. Ăsta e tipul în izmene largi care-a adus rap-ul în România cu ”Can’t touch this” citit pe vremea aia de noi toți într-un singur cuvânt: chentastis. El și cu Vanilla Ice. Asta e mai puțin important, ce contează cu adevărat e că știu să dansez rap al naibii de bine. Mi-aș putea pune niște budigăi umflați și urca pe scenă în trupa de dans a cântărețului fără să greșesc un singur pas.

Îmi fac loc până la covor și bag două mișcări de bază, de-ajuns cât să se facă cerc în jurul meu. Mă sparg în toate figurile pe care le știu. ”Kentastis” de două ori, ”Ice, Ice, Baby” tot de două ori, practic un sfert de oră sunt stăpânul covorului persan cu floricele. Ca orice glorie și asta e trecătoare, că se schimbă muzica și iar sunt ca un pește pe uscat.

”Dansezi super.”

Mă-ntorc să văd cine m-a prins de mână și… nu e muma pădurii, nici sor-sa cea urâtă.

”Mersi, ești drăguță.”
”Știu”, zâmbește și mă trage mai aproape.

Băi, visez? Nici n-o cunosc și… o fi vreo vampiroaică, cum am văzut în filmul ăla cu bunăciuni care atrăgeau băieții în dormitor și le rodeau jugulara, bieții de ei. Începe un blues lent și domnișoara se lipește de mine. Îi simt sânii pe piept și se duce naibii toată frica mea de vampiri, poate să fie nepoata lui Dracula, nici că-mi pasă.

E frumușică foc, în felul ăla obraznic care ațâță și morții; nu cred că ia meditații la gramatică. Pe la jumătatea cântecului ne sărutăm și instinctul meu a fost corect, e vampir toată noaptea. Mă mir că mai am laringe la cum și-a înfipt limba-n el. Nu că mă plâng, e cea mai fericită zi din viața mea.

O împing într-un colț și-o frământ ca pe aluatul de cozonac. Nu știu dacă fac ce trebuie, mi-au înnebunit pur și simplu mâinile, se mișcă după mintea lor: țâțe-fund-țâțe-fund-țâțe-fund. Fetei pare să-i placă, că nu fuge nicăieri. Cred că e la fel de amețită ca mine, amândoi avem același gust de amestec petrolier în gură, ce naiba e-n paharele alea?

Ajung la nouăzeci de grade, temperatură interioară, și-atunci se întâmplă. Tipa îl atinge pe ăla micu. Nici nu știu dacă a vrut sau nu, dacă a fost cu dosul palmei sau cu degetele, dar lumea se oprește cu o frână din aia care te dă cu capul de bord.

Tot sângele mi se duce iar în pantaloni și înțeleg expresia ”bărbații gândesc cu …”. Aș vrea să precizez totuși că numai de gândire nu e vorba, de fapt penisul îți aruncă sufletul afară din corp și preia comanda.

”Împinge!Împinge!Împinge!”, e tot ce aud și tot ce vreau să fac. Biata fata e pe cale s-ajungă ca Ana lui Manole, așa o îndes în perete. Geme înfundat, posibil de la cum îi tasez coloana în lambriu, și sunetele alea mă înnebunesc de tot. Ceva mă trage de umăr și-aud ca prin vis ”Hai că ți-am găsit cameră”.

E Dan și-n momentul ăla am știut c-o să-i botez copiii; mai târziu am aflat că tot el o făcuse pe fată atentă la dansul meu nupțial. Urc la etaj plutind pe norișori mov și la capătul holului Dan îmi face semn spre ușa fericirii. E o ușă ca toate ușile, ba chiar un pic lăsată spre dreapta, dar jur că strălucește ca soarele însuși.

Înăuntru e un pat. Bine, o mai fi și alte chestii dar e singurul lucru de care îmi pasă. Lumina stâlpului de afară intră pe geam exact cât trebuie. Încerc să zic ceva inteligent și romantic, sau măcar una din două, dar n-am cuvintele la mine, toate s-au dus pe p… nu-i nimic, tipa n-are nevoie de încurajări.

Își dă bluza jos și sânii îi saltă de două-trei ori înainte să se liniștească în toată măreția lor. Fără îndoială am în față a opta și a noua minune a lumii. Se simțeau grozav pe sub bluză, dar acum că-i văd liberi, sunt cei mai spectaculoși sâni pe care i-am văzut pe viu în viața mea. Și primii.

”Piu-piu” se-aude un șuierat metalic și imediat după el un cârâit de sticlă spartă. Mă uit în jos și Piauuuu, mai sare încă un dinte din fermoar cu viteza unui glonț tras de-aproape. Erecția mea își croiește drum spre libertate și n-o interesează deloc victimele colaterale. Mă întorc spre dreapta, de frică să nu împușc fata cu fermoarul și-mi dau jos tricoul cât pot de repede.

Sunt c-un pas în urmă, ea e deja în chiloți. Dantelă neagră și fundiță pe mijloc, arată de un milion mai bine decât nemțoaica de pe casetă. La naiba, normal că fermoarul nu se mai deschide, așa știrb cum e pe mijloc. Trag cu forța a o mie de virgini și-l rup de tot, dă-l în spanac de sabotor.

”Dă-mi-i tu jos”, arată ea spre petecul dantelat și își trece degetul pe sub elastic. Cine e îngerul ăsta și ce-am făcut să merit așa ceva?

Cred că nici ea nu se aștepta să-i țâșnească chiloții în halul ăla. Practic, cred că sunt singura pereche de chiloți care a depășit vreodată viteza luminii. Inima îmi bate ca la colibri și-ntre picioare am luat foc, mi-e imposibil să procesez tot ce simt. Nu e numai dorință și fierbere, mi-e și frică și jenă și un pic de infarct, toate în același timp.

Suntem goi amândoi în pat, îți vine să crezi? Nici mie.

Știi cum verifici să vezi dacă apa nu e clocotită? Nu cu termometru, măi, cu degetul… fix așa o ating eu între picioare. Îmi tremură arătătorul ca un pai în ventilator, dar îl împing prin aerul greu de dorință până face contact cu chestia respectivă.

Nu mă așteptam să fie așa de moale, se simte ca răcitura de cocoș a bunicii. Mai înaintează degetul juma de centimetru și dă de cald și de umed, pare un loc foarte primitor dacă e să fiu sincer. Fata începe să geamă, dar… parcă nu sună cum trebuie. Ei, la câtă experiență nu am, de unde să știu eu?

Zău, trebuia să știu.

Abdomenul i se contractă brusc și-o ridică fulgerător în fund cu fața schimonosită și palmele peste gură. N-apuc să-mi iau degetul înapoi și dezastrul lovește necruțător sub forma unei explozii fermentate. Țâșnește voma printre degetele fetei ca la arteziene, blestemat pe veci fie cine a umplut paharele cu nenorocirea aia.

V-am zis cât de repede mi se face greață la cea mai mică umbră de scârboșenie?

Cu zece secunde înainte ne pregăteam să facem dragoste și acum vomităm unu pe altul cu rândul, fără să ne putem opri. Aerul se umple de aburi acri și cerșaful de ce-a mâncat fiecare; avem diete extrem de diferite, eu de exemplu nu ating brocoliul nici cu mănuși.

Nimic nu liniștește mai repede o erecție ca un val de vomă bine țintit, vă spun, nici urmă nu mai e din falnicul distrugător de fermoare.

Ca totul să fie absolut perfect, ușa fericirii se deschide(ar trebui să-i schimb numele totuși). Cum n-avea cheie s-o încuie, Dan păzise tot timpul ăsta intrarea, să nu dea careva buzna peste noi. Ce prieten! Auzind grohăielile și ciudatele noastre icnituri, din îngrijorare și curiozitate, Dan vrea să vadă dacă totul e în regulă.

Rămâne înțepenit în ușă, cu gura căscată și ochii ca farurile de tren. Eu mai vomit niște aer, că altceva nu mai am în mine, iar fata sare ca o felină spre dulapul din colț. Doar saltul e de felină, că restul e curat pinguin orb. Alunecă pe balta verzuie de lângă pat, se rotește pe călcâie, face un fel de șpagat mișcător și agață un picior al noptierei cu mâna, lucru care o învârte cu cracii în sus și-o lipește cu fața de dulapul în care voia să se ascundă.

”Na bă, Romeo, s-a speriat fata când ți-a văzut anaconda…”

Dan se sufocă de râs în ușă și abia poate scoate cuvintele printre sughițuri, fata se smiorcăie goală sub dulap, iar mie mi s-a făcut o foame de lup și mă gândesc din nou la răcitura de cocoș a bunicii. Măcar asta am nimerit-o, am înțeles că după sex ți se face foame rău.

N-am mai văzut îngerul cu sânii minune toată vara, s-a ferit de mine ca dracu de tămâie. Singurele lucruri care mi-au rămas din noaptea aia au fost o nouă poreclă, căpitanul Vomilă, și o alergie totală la lichiorul de ciocolată.

capitanul orgasm de la virgin la legenda

Căpitanul Orgasm – de la virgin la legendă”, exclusiv umor de cearșaf nerecomandat pudicilor și cardiacilor, este disponibilă e-book la 3euro+TVA, pe amazon: Anglia, Spania, Germania, Italia, US, Canada și-n oricare alt magazin amazon din lume. Pentru cei nefamiliarizați cu cărțile electronice amazon, ele se citesc din aplicația gratuită Kindle – odată ce ți-ai făcut cont pe amazon și te-ai logat în aplicație cu același cont, orice carte electronică cumperi pe amazon se descarcă automat în aplicația ta de pe telefon/tabletă/laptop.

Să râdă și alții